Posts from the ‘Piesa de Teatru Avon’ Category

Cei 13 norocosi….dupa 5 ani

Am decis sa fac un exercitiu de imaginatie …iata ce a iesit…

Eva –  daca acum 5 ani era fata de la tara, sfioasa, nesigura pe ea, astazi ea este o femeie implinita, la casa ei, care este in acelasi cartier cu vechile sale prietene si colege de liceu.

Izabela – traieste o frumoasa poveste de dragoste alaturi de Andrei, care intre timp a divortat de baba, dedeicandu-se numai Izabelei. Stati ca asta nu e totul! Izabela canta la chitara, va mai aduceti aminte? Ei bine, astazi ea are o cariera fulminanta! Discurile ei se vand ca painea calda, iar ea este in sfarsit fericita!

Nico– dupa o nastere greoaie, s-a decis sa redevina femeia atragatoare de altadata. Astazi ea reuseste sa intoarca capetele tuturor barbatilor de pe strada care nici nu ar banui macar ca ea a dat nastere la 4 copii. Sotul ei o iubeste ca in prima zi si viata este iarasi pe faragasul ei firesc.

Cleo– fluturasa noastra si-a gasit un fluturas si impreuna au pornit in lumea larga , invatand lumea cum sa apere planeta! Ii au alaturi de ei si pe dragii lor prieteni, Vera si Leo , 2 oameni care au reusit prin faptele lor sa ajute nenumarate femei in lupa cu cancerul.

Fetele de la fitness: ele sunt fericite , fiecare alaturi de partenerii lor ( Maria are un nou sot, care reuseste sa o faca fericita, permitandu-i in acelasi timp sa fie independenta , Patricia este fericita alaturi de Dan, avand un copil minunat , si Elvira fiind una din cele mai cautate profesoare de fitness )

Carmen : ea este astazi un exemplu pentru multe mame singure : are un job foarte bine platit , are o cariera in plina ascensiune in domeniul modei si copilul sau minunat creste pe zi ce trece.

Toni– ei bine ….Toni s-a reapucat de studiile pe care le lasase balta si astazi ea este o femeie de succes. Traduce carti peste carti, ajungand sa devina una din cele mai cunoscute traducatoare din tara. Vremurile cand ea jefuia barbati pe strada au ramas o simpla amintire de care rade impreuna cu bunele ei prietene.

Ei bine…cam asa ar fi in mare….ce spuneti?

Intrebari de la voi *Piesa de Teatru la Final*

Aceste intrebari le-am primit pe mail-ul din pagina de Contact, de la voi, cei care ma cititi, si ca si data trecuta, am decis sa va raspund aici , intr-un post 🙂

1. Cu ce ganduri termini acest proiect?

Gandurile mele sunt atat de amestecate incat e imposibil sa le delimitez sau sa le vad foarte clar. Sunt fericita ca am reusit sa ducem la bun sfarsit acest proiect , ca am ajuns la inimile oamenilor si ca am vazut chipuri fericite plecand din sali. Sunt trista pentru ca intre noi, cei care am lucrat la aceasta piesa, s-a format o legatura destul de stransa, si atunci, despartirea de ei, este trista si dureroasa. Dar sper intr-o revedere…

2. Regreti ceva din tot acest timp petrecut alaturi de colegi sau din ceea ce a fost pe scena?

Normal ca ma gandesc ca puteam fi mai buna pe scena, intotdeauna se poate mai bine. Regret ca totul a fost atat de scurt. Atat.

3. In ce oras te-ai simtit cel mai bine? De ce?

Nu cred ca pot spune… in general m-am concentrat atat de mult pe ceea ce aveam de facut incat nu eram atenta la partea distractiva. Ca si public, in toate orasele am avut oameni minunati care ne-au fost alaturi. Desigur ca au existat si oameni care au plecat dezamagiti, asa e firesc sa fie. Este un risc asumat odata cu aceasta meserie.

4. Ce rol ti-ai dori sa interpretezi pe viitor?

Rolurile negative mereu m-au fermecat, asa ca mi-as dori sa primesc un asemenea rol. Piesa asta de teatru mi-a oferit sansa unui rol nu atat de comun, si asta ma bucura. Toni este o hoata, chiar daca are in spate motive bine intentionate. Deci privind in alb si negru, ea este un personaj negativ. Ea va ramane mereu in sufletul meu, pentru ca a fost primul meu rol adevarat, ca sa spun asa. Doamna Beatrice a avut incredere in mine cu acest rol, mai ales ca am interactionat direct cu publicul ( jefuind in fiecare oras pe cineva din primul rand , de obicei ) . Nu cred ca este usor sa lucrezi cu publicul. Unii reactioneaza pe masura, si continua in mod haios ideea ta, altii poate nu gusta momentul tau. Mergi la noroc. De aceea ii sunt recunoscatoare doamnei Beatrice, pentru ca de la primul meu rol, m-a „impovorat” cu o dulce misiune!

5. Care rol ti s-a parut a ridica cele mai mari probleme? Care a fost cel mai dificil?

Oricare luate separat au fost grele, tinand cont de pregatirea si experienta noastra. Ai crede ca ce mare lucru sa stai agatat si sa spui cateva replici ( asta in cazul omului paianjen ) ? Este mare lucru si sa va spun si de ce. Pentru ca fara talent, munca , acele cateva replici ar fi fost fade si rolul nu ar fi continuat frumos povestea. Orice rol conteaza, chiar si cei din figuratie au avut importanta lor. Cleo , Eva si Izabela mi s-au parut cele mai solicitante roluri. Insa nu imi imaginez pe altcineva jucand aceste roluri, decat pe Anisia, Arabela si Miki. Si-au facut treaba minunat si au pus o amprenta puternica pe rolurile astea.

6. Numarul 13 iti poarta noroc?

In general nu cred in numere norocoase sau pietre sau chestii de genul asta. Cred in Dumnezeu, in mine si in persoanele dragi mie. Cu talent, munca, perseverenta si putin noroc de Sus, se poate orice.

Sunt aici! Tu?

Image and video hosting by TinyPic

Dupa mult timp, reusesc sa scriu din nou pe acest blog al meu, care in curand va celebra primul an de existenta. Mi-a fost dor de voi!

Proiectul „E 13, ce noroc!” s-a incheiat…lacrimi , pareri de rau si un dor nesfarsit pentru tot ce a fost, pentru cei ce am fost. Am ramas cu gustul amar al despartirii si al sfarsitului care insa este estompat de amintirile de o frumusete rar intalnita. Oameni minunati, prietenii stranse , emotii , scene de teatru si locuri superbe – asta a inseamnat de fapt acest proiect. Va simt lipsa tuturor! Pe curand!

Image and video hosting by TinyPic

„E 13, ce noroc” – Oradea

Astazi m-am intors de la Oradea ( de fapt…am ramas o seara in Bucuresti ). Ideea e ca azi abia am reusit sa ajung si eu acasica. Oboseala maxima….

Orasul Oradea este splendid, merita vizitat! Am avut parte de un public minunat, caruia vreau sa ii multumesc din suflet. Desemenea , vreau sa ii Multumesc si Directorului Teatrului Arcadia – care este cu adevarat un om deosebit, si alaturi de care cred ca am fi stat cu totii la povesti ( omul chiar are ce povestii! )
Spectacolul a mers foarte bine, iar echipa tehnica a fost alaturi de noi.

Urmeaza Timisoara…

In rest… eu astept sa vina o minune si in viata mea…sa fiu fericta, sa rad, sa ma bucur … Inca nu mi s-au inecat corabiile , dar le simt cum se clatina.

Va pup. Pe curand.

E 13, ce noroc! – Iasi

O experienta destul de usturatoare …echipa teatrului Luceafarul a fost de 2 lei, ne-au incurcat piesa intr-un mod grotesc si in afara de placerea de a juca efectiv rolul , cred ca a iesit ceva foarte ciudat, cu toate ca multi oameni au fost foarte incantati, ceea ce nu poate decat sa ma bucure.

Nu prea am starea neccesara de a scrie, probabil ma paste iar vreo perioada ceva mai dark… tot ce pot spune este ca financiar ma rup aceste deplasari si nu stiu daca voi fii in stare sa le onorez pe toate, ma simt demoralizata complet.

Pe curand…