Am primit pe mail aseara cateva intrebari de la un tip, Madalin si m-am gandit sa le postez aici impreuna cu raspunsurile.

1. Cat din personaj se reflecta in personalitatea ta?

Nefiind o profesionista in domeniu, nu stiu care au fost criteriile dupa care s-au stabilit rolurile, insa Toni si cu mine avem in comun firea vulcanica si impulsiva. In rest…totul e poveste:)

2. Crezi ca a fost greu pentru regizoare sa lucreze cu voi?

Asta numai dansa poate stii. Eu cred ca da, pentru ca alta este sa lucrezi cu niste oameni care stiu ce fac si alta este sa iei niste oameni practic de la 0 si sa ii urci nu pe o scena , ci pe 8. E nevoie de mult curaj aici.

3. Ar fi ajutat mai mult piesa de teatru daca aveati in spate ani intregi de experienta?

Pe de o parte, cu siguranta ca da. Mereu experienta isi spune cuvantul in orice domeniu. Anii de studiu si anii de practica nu pot fi trecuti cu vederea, pentru ca ei cantaresc enorm.
Totusi, daca eram actori cu ani de experienta in spate, publicul ar fi venit cu o serie de asteptari, care odata inselate, ar fi plecat dezamagit, sau daca ar fi fost implinite, ar fi plecat fericit, ar fi vorbit cateva zile despre asta si cam atat. Asta este si farmecul piesei asteia, faptul ca nu avem experienta. Publicul vine cu ideea de a vedea ceva ok, acceptabil si pleaca ( speram noi ) cu gandul ca ” uite mai ca se poate” si in cazul unor novici ca noi.
In alta ordine de idei, dupa ani de profesie, dispare putin cate putin , in cazul celor mai multi actori , din entuziasmul si emotia de a juca pe scena, devenind rutina. Desigur ca exista si exceptii, dar de obicei cred ca asa se intampla. Caz in care la noi nu se aplica, ceea ce da o nota aparte spectacolului.

4. Au fost cerintele grele din partea echipei in ceea ce v-a privit ?

Daca au fost cerinte grele, au fost pentru ca cei din echipa erau siguri ca suntem in stare sa le facem fata. Nu ni s-a cerut mai mult decat am putut duce.

5. Ce simte pe scena un incepator in actorie?

Mereu mi-a placut sa merg la teatru, dar simteam ca locul meu este pe scena , nu pe scaun. Iar pe scena , piesa capata alta dimensiune, se simte altfel cat esti pe scena. Este o fericire combinata cu fluturi in stomac . Clipele alea sunt magice.