Continui seria dedicata teatrului si a filmului, cu un post despre genurile drama si comedie.

Ideea sta in felul urmator. Este usor sa faci cateva persoane sa planga, cu un scenariu cat de cat bine pus la punct.
De exemplu eu daca ajung la un film care prezinta animale chinuite/parasite ma bufneste plansul instant, ca la comanda.
Romanului daca ii arati situatia din tara sa si accentuezi ideea de va fi si mai rau, e iarasi posibil sa ii storci cateva lacrimi, deci este foarte usor.
Comedia pe de alta parte este o mancare de peste foarte distincta.
In general omul care nu isi poate rezolva problemele , face haz de necaz. De obicei cele mai gustate comedii, parodii, sunt in directia politica, pentru ca nu-i asa, este mai simplu sa razi decat sa te implici.
Din pacate , glumele din filmele sau piesele de teatru din ziua de azi sunt atat de „pe fata” incat nu prea se mai merita sa fie luate in seama, sau sa razi la ele. Cel mult o grimasa in coltul gurii.
Toma Caragiu, Amza Pellea, Marin Moraru , Grigore Vasiliu , Constantin Tanase , numai cativa din monstrii comediei teatrala si de film din Romania, care au pus intr-adevar punctul pe I in privinta acestui gen, comedia. Ei au fost cei care prin apropouri fine si subtile reuseau sa ridice publicul in picioare la orice reprezentatie a lor.
Este foarte important ca actor de comedie sa reusesti sa faci publicul sa rada din suflet, nu numai cu fata, sa rada din tot sufletul.
De asemenea , Louis de Funes si Rowan Atkinson, alti titani care au dat comediei o alta definitie, facand publicul sa rada numai prin simpla aparitie, fara sa fie nevoiti sa scoata macar vreun cuvant.
Cred cu tarie ca este mult mai greu sa joci intr-o comedie decat intr-o drama. Exista comedianti care au ramas in sufletul oamenilor pururea datorita acestui gen si chiar daca ei s-au afirmat si in alte genuri ( putina lume poate stie ca Rwoman Atkinson – MR Bean , joaca pe scene de teatru in roluri cat se poate de serioase) raman pe veci acei bufoni, de ce nu, care o data cu aparitia lor, toata supararea dispare lasand loc numai bunei dispozitii.