De multe ori sunt intrebata de ce prefer personajele negative din piesele de teatru, sau din filmele pe care le urmaresc.

Ideea de bun/rau este foarte relativa si uneori foarte confuza. De exemplu daca cineva face un lucru bun, nu inseamna ca automat el este un om bun, si invers.
Fiecare isi stabileste singur notiunea de bun/rau si exista desigur cateva lucruri aupra carora oamenii au cazut de acord in unanimitate ca ar fi rele sau bune.

In filme sau teatru, raul nu poate exista fara bine si invers.
Personajele negative sunt cele care leaga oamenii buni, si fac finalul sa fie cu adevarat frumos. Daca nu ar exista putina rautate, putin suspans, cateva situatii critice, filmul sau piesa de teatru ar fi o insiruire plictisitoare de intamplari.
Nu poti aprecia niciodata binele daca nu ai trecut prinr-o experienta urata, care te-a facut cumva sa realizezi binele.
Toata lumea este buna, nu cred ca exista cineva care ar spune despre sine ca este un om rau.
In interpretarea unui rol negativ ai posibilitatea sa faci tot ceea ce in viata de zi cu zi daca ai face, ai fii un fel de veteran al inchisorii sau cel putin urat de jumatate de glob.
Ai posibilitatea de a aduce la viata partea ta mai intunecata si sa iti dai glas unor porniri care in mod normal le refulezi.
Multi actori se feresc de roluri negative de teama de a nu fi indentificati mereu de lume ca fiind asa. Adevarul este insa, ca numai un ignorant nu ar face diferenta intre PERSONAJ si ACTOR.
Nu este usor sa te apuci sa omori lumea prin filme cand tu acasa nu esti in stare sa omori nici macar o musca. Asta se numeste provocare. Se numeste indrazneala.
In rolurile pozitive , esti usor de crezut, nu ai nevoie de mult efort depus. Insa atunci cand vrei sa convingi lumea ca personajul tau este lipsit de scrupule, lipsit de orice sentiment uman, ai nevoie de talent enorm.
E ca si cum te-ai dezbraca de persoanlitatea proprie si ai lasa-o in cuier la graderoba si ti-ai lua pe tine temperamentul , firea , unui om total diferit fata de cum esti tu cu adevarat.
Nu oricine poate face fata cu brio, de aceea cred ca mereu am oferit o atentie deosebita personajelor nu atat de pacifiste si dragute. E usor sa vrei sa salvezi lumea, dar este mult mai greu sa convingi publicul ca tu vrei sa o distrugi , sa fii atat de coinvingator incat pe tot parcursul spectacolului sau filmului, oamenii , inconstient, se vor concentra mai mult asupra urmatoarei tale miscarii..pentru ca daca nu ai fi fost tu cu ideile diabolice, personajele pozitive nu ar fi avut ce salva.