Image and video hosting by TinyPic

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko Άργος Ορεστικό sau Hrupisti [2], Grecia – d. 4 martie 1977, Bucureşti), a fost unul dintre cei mai mari actori români de origine aromână, cu activitate bogată în teatru, TV, film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a excelat şi în drame, unul dintre filmele sale de referinţă fiind Actorul şi sălbaticii (1975).

S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu si Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.

Familia Caragiu se stabileşte la Ploieşti, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti. Actorul va declara mai târziu:

„…am copilărit şi am făcut şcoala la Ploieşti. Sunt deci ploieştean get-beget.”
—Toma Caragiu

Este cooptat în trupa de teatru a liceului şi scrie în revista liceului „Frământări”. Primeşte diploma de bacalaureat în vara anului 1945.

Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile şi intră la Conservatorul de Muzica şi Arta Dramatică Bucureşti, clasa Victor Ion Popa. În vacanţe susţine o vie muncă de animator cultural, adună în jurul său tineri artişti şi realizează spectacolul „Tache, Ianke şi Cadâr” de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploieşti, apoi „Trandafirii roşii” de Zaharia Bârsan. Astfel, ia fiinţă „Brigada culturală Prahova”, nucleu ce se va transforma în 1947 în Teatrul Sindicatelor Unite din care se va naşte, în 1949, Teatrul de Stat Ploieşti.

Debutul pe o scenă adevarată se produce în 1948, pe scena Studioului Teatrului Naţional din Piaţa Amzei, când, student fiind, în anul III, i se încredinţează rolul unui scutier din „Toreadorul din Olmado” în regia lui Ion Şahighian.

La 1 mai 1948 este angajat ca membru al corpului artistic al Teatrului Naţional. În 1949, la 24 ani, obţine diploma de absolvire a IATC.

La 1 aprilie 1951 se angajează la nou înfiinţatul Teatru de Stat din Constanţa unde joacă, printre altele, rolul Rică Venturiano din O noapte furtunoasă.

În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al Teatrului de Stat Ploieşti, funcţie pe care o va deţine timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieşteană 34 de roluri.

În 1965, invitat de Liviu Ciulei, pleacă la Teatrul Bulandra din Bucureşti, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.

A jucat alături de alţi mari actori cum ar fi Ştefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu etc.

A murit în mod tragic, sub darâmăturile blocului din Bucureşti unde locuia, în urma cutremurului din 4 martie 1977, împreună cu prietenul său, regizorul Alexandru Bocăneţ . Este înmormântat la cimitirul Bellu

După primii ani de viaţă petrecuţi în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata şi cele două surori mai mici, Matilda şi Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploieşti, unde Toma termină liceul.

Se căsătoreşte în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite . Divorţul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetiţe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007 : „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continuu meseria ), dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său .

În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, Bucureşti), tot actriţă, aflată şi ea la a doua căsnicie după divorţul de actorul şi dramaturgul Paul Ioachim. Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriţei. După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăseşte în 1978 ţara şi se stabileşte în Statele Unite ale Americii, continuînd-şi viaţa recurgând la diverse expediente sub numele de Helen Cara-Chester.

Din 1964 actorul se mută în Bucureşti împreună cu soţia; cumpără o casă rustică în satul Brătuleşti, comuna Periş, aflată la cca. 29 km de Capitală, unde îşi petrece timpul liber . Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moştenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu .

În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film şi TV Alexandru Bocăneţ, venit să sărbătorească finalizarea filmului său „Gloria nu cîntă”, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul „Continental”) a fost distrus de cutremur până la etajul III ( Toma Caragiu locuia la etajul II ), dar cei doi au fost surprinşi încercând să fugă pe scări şi prinşi între dărâmături.

Una dintre surorile Maestrului, Matilda Caragiu (căsătorită Marioţeanu), (n. 1927), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiţă), (n. 1929), este o talentată sculptoriţă.

Filmografie
Toma Caragiu a jucat în 34 de filme:

Poveste sentimentală – r. Iulian Mihu, 1962
Străzile au amintiri – r. Manole Marcus, 1962
Politică şi delicatese – r. Haralambie Boroş, 1963
Cartierul veseliei – r. Manole Marcus, 1965
Procesul alb – r. Iulian Mihu, 1966
Haiducii – r. Dinu Cocea, 1966
Vremea zăpezilor – r. Gheorghe Naghi, 1966
Şeful sectorului suflete – r. Gheorghe Vitanidis, 1967
Subteranul – r. Virgil Calotescu, 1967
Răpirea fecioarelor – r. Dinu Cocea, 1968
Răzbunarea haiducilor – r. Dinu Cocea, 1968
Haiducii lui Şapte Cai – r. Dinu Cocea, 1970
BD în alertă – r. Mircea Drăgan, 1970
BD în acţiune – r. Mircea Drăgan, 1970
BD la munte şi la mare – r. Mircea Drăgan, 1971
Zestrea Domniţei Ralu – r. Dinu Cocea, 1971
Săptămâna nebunilor – r. Dinu Cocea, 1971
Facerea lumii – r. Gheorghe Vitanidis, 1971
Bariera – r. Mircea Mureşan, 1972
Explozia – r. Mircea Drăgan, 1972
Ciprian Porumbescu – r. Gheorghe Vitanidis, 1973
Proprietarii – r. Şerban Creangă, 1974
Trei scrisori secrete – r. Virgil Calotescu, 1974
Tatăl risipitor – r. Adrian Petringenaru, 1974
Actorul şi sălbaticii – r. Manole Marcus, 1975
Nu filmăm să ne amuzăm – r. Iulian Mihu, 1975
Mastodontul – r. Virgil Calotescu, 1975
Operaţiunea „Monstrul” – r. Manole Marcus, 1975
Premiera – r. Mihai Constantinescu, 1975
Serenada pentru etajul XII – r. Carol Corfanta, 1976
Condiţia Penelopei (voce) – r. Luminiţa Cazacu, 1976
Gloria nu cântă – r. Alexandru Bocăneţ, 1977
Buzduganul cu trei peceţi – r. Constantin Vaeni, 1977
Marele singuratic – r. Iulian Mihu, 1977