Dragii mei, va promisesem un articol despre filmul The Crow ceva mai amplu. Iata ca in sfarsit reusesc sa ma tin de cuvant.
Am revazut dupa cum spuneam filmul asta, pentru a nu stiu cata oara, si iar m-au coplesit emotiile. Mi se pare genial absolut totul in legatura cu acest film : Brandon Lee, subiectul in sine, cat si realizarea peliculei.
Cate ceva despre Brandon Lee si despre subiectul filmului :

În „noaptea diavolului“ (noaptea de dinainte de Halloween), chiar în ajunul căsătoriei lor, un chitarist rock, Eric Draven (interpretat de Brandon Lee) şi logodnica sa sunt ucişi în mod sălbatic, într-o mansardă de la periferia oraşului Detroit, de către o bandă de criminali condusă de Top Dollar. La un an după moartea sa şi a iubitei, Eric iese din mormânt pentru a face dreptate, fiind călăuzit de un corb magic ce îl poartă înapoi în propria sa viaţă, amintindu-i ce i s-a întâmplat şi ajutându-l să îi găsească pe asasini. Corbul este ghidul său şi, în acelaşi timp, sursa puterii sale extraordinare. Este intermediarul între lumea celor vii şi tărâmul morţilor.
Eric este un justiţiar disperat, mânat de o datorie romantică faţă de logodnica sa. Cu buze îngroşate şi lacrimi de clown, în cernite veşminte de piele şi recitând din „Corbul“ lui Edgar Allan Poe, Eric devine un nou erou legendar, cu un curaj şi o forţă supraomeneşti, puse în mişcare de o emoţie şi o furie aproape inumane. Violenţa sa este pe deplin justificată.

„The Crow“ este un film gotic, înscriindu-se în linia neodecadentismului halucinant, o tendinţă puternică la Hollywood, fiind asemănat cu „Edward Scissorhands“ (regia: Tim Burton) şi cu „Frankenstein“ (regia: Kenneth Brannagh). Atmosfera sumbră este creat cu o rară măiestrie. Noaptea care pare că nu se mai sfârşeşte, muzica violentă şi tristă, ploaia implacabilă, incendiile, decăderea, drogurile, crimele, disperarea, toate acestea constituie pânza pe care se conturează un tablou într-un roşu al sângelui, al răzbunării, al focului şi un negru al morţii, al fatalităţii şi al nefericirii.
Este, de fapt, o poveste despre lupta eternă dintre bine şi rău, despre triumful iubirii asupra morţii, un film de o profundă sensibilitate, în care regizorul Alex Proyas pune bazele unei viziuni sumbre a oraşului, care îşi va găsi expresia definitivă în următorul lui film, „Dark City“, care beneficiază de unele dintre cele mai frumoase imagini de pe ecran din ultimul deceniu.

Brandon Lee este excepţional în rolul lui Eric, pe care îl interpretează cu o sinceritate şi o forţă incredibile, dovedind nu numai talent actoricesc, dar şi charismă. Despre rolul său, Brandon declara: „Cred că fascinaţia misiunii lui Eric constă în faptul că este o misiune pură. El s-a întors pentru a căuta dreptate. Sunt convins că, dacă aş fi în situaţia sa, aş face la fel“.
Din nefericire, tragismul din film s-a prelungit în realitate. Filmările au început la 1 februarie 1993, la studiourile „Carolco“din Wilmington, Carolina de Nord. Curând după aceea, o serie întreagă de evenimente stranii îi atrag numele de „film blestemat“. Coşmarul începe cu Jim Martishius, un cascador de 27 de ani, care suferă grave arsuri după ce o conductă de curent atinge macaraua pe care lucrează. Apoi, ataşatul de presă al filmului, Jason D. Scott, are un accident de maşină. Un camion încărcat cu aparate ia foc. În atelierul de butaforie un sculptor înnebuneşte. Un scenograf alunecă şi i se înfige o şurubelniţă în mână. Infernul nu se opreşte aici. O parte dintre decoruri se transformă în scrum în urma unui incendiu izbucnit din senin. Un lanţ masiv cade de pe o macara, la câţiva centimetri de un tâmplar. O cuşcă ridicată de un troliu pentru a filma un cadru dintr-un bar de noapte se prăbuşeşte în mijlocul platoului, oamenii scăpând ca prin minune. O săptămână mai târziu, un viscol puternic mătură oraşul. Un prieten al familiei lui Brandon Lee a declarat: „E ca la clanul Kennedy. Nu se mai sfârşeşte!“
Filmările desfăşurându-se noaptea, Brandon Lee acuza lungi insomnii, iar temperatura scăzută era un calvar pentru el. Când s-a filmat scena în care Eric iese din mormânt, ploaia conţinea antigel, deoarece afară erau sub zero grade. La sfârşitul lunii martie, moralul întregii echipe era la pământ.

Totul sfârşeşte apoteotic în noaptea de 31 martie 1993. Mai rămăseseră opt zile de filmare. Pe platourile din Wilmington se pregătea scena în care Eric se întoarce în mansarda sa şi este ucis. Brandon se afla pe poziţia sa, echipat cu un dispozitiv care trebuia să explodeze, simulând că un glonţ de mare calibru îi sfâşie carnea. La cinci metri de el stătea actorul Michael Massee (în film jucându-l pe Funboy), care trebuia să ţintească pe lângă Brandon cu un Magnum 44. Unghiul de filmare ar fi dat impresia că se ţintise în el. Proyas strigă: „Action!“ Massee apasă pe trăgaci, iar Brandon se prăbuşeşte la podea, după cum era prevăzut în scenariu. Scena fiind terminată, aplauzele răsună şi nimeni nu se miră că Brandon nu se ridică. Era cunoscut pentru umorul său negru. Unui reporter care îl întrebase unde şi-ar dori să sfârşească, îi răspunsese: „Într-o urnă, cam atât de mare“.
Încet, cei din jur încep să realizeze că glonţul care ar fi trebuit să fie orb fusese adevărat, iar pe podea se afla sângele lui Brandon, amestecat cu vopseaua de recuzită. Massee izbucneşte în lacrimi în timp ce, chircit la pământ, Brandon se ţine cu mâinile de burtă, chipul său exprimând stupefacţia. Este transportat imediat la spitalul „New Hanover Medical Center“ din Wilmington. Medicii luptă din răsputeri să-i salveze viaţa, însă, câteva ore mai târziu, destinul lui Brandon Lee este pecetluit: moare în urma unei puternice hemoragii.
Chirurgul Warren McMurry a declarat: „Gaura făcută de glonţ avea un diametru de doi centimetri, iar radiografia a relevat că un obiect metalic i se înfipsese în coloana vertebrală“.

Imediat au început să se vehiculeze tot felul de ipoteze cu privire la moartea sa. Jerry Spivey, producătorul din Wilmington, a afirmat că moartea s-ar fi datorat neatenţiei celor care au încărcat pistolul, printre gloanţele oarbe aflându-se şi gloanţe adevărate. Nici până astăzi nu se ştie dacă moartea lui Brandon Lee a fost accidentală sau premeditată.
Asemănarea dintre moartea lui Eric Draven şi destinul lui Brandon este izbitoare. În film, Eric moare asasinat în ajunul căsătoriei cu Shelley, logodnica sa. La fel, Brandon Lee trebuia să se căsătorească pe data de 17 aprilie 1993 cu Lisa Hutton. Nu avea să o mai facă niciodată.
Încă şi mai bizară este coincidenţa ciudată dintre felul în care moare Brandon şi acţiunea din filmul „Game of Death“ (Jocul cu moartea) pe care îl turna Bruce Lee, tatăl lui, când a murit. Aici, Bruce interpreta rolul unui actor ucis în timpul filmărilor de către un coleg, în pistolul căruia mafia chineză schimbase glonţul de recuzită cu unul adevărat.
Moartea lui Brandon, survenită la 20 de ani mai târziu, a reînviat zvonurile cu privire la cauzele decesului lui Bruce. Acesta ar fi fost ucis de către mafia chineză pentru că a dezvăluit secretele sacre ale artelor marţiale. S-a vorbit despre otrăvurile nedetectabile la autopsie şi despre „palma care vibrează“, o lovitură care induce moartea după un anumit interval de timp. Apoi, faptul că Bruce îşi construise casa din Hong Kong pe malul unui lac sacru, dedicat venerării dragonilor, ar fi atras mânia spiritelor care ar fi aruncat anatema asupra familiei sale pentru trei generaţii. Iar când oglinda de pe acoperişul casei, menită să contracareze forţele malefice, s-a spart (cu o zi înaintea morţii sale) s-a vorbit despre un semn rău, despre predestinare.
Să fie vorba despre toate acestea şi în cazul fiului? Cu doar câteva luni înaintea morţii, un parapsiholog îl avertizase pe Brandon că va fi ucis curând, ceea ce ridică un nou semn de întrebare. O altă ipoteză face referire la faptul că, la puţin timp înainte de a muri, Brandon afirmase că intenţionează să redeschidă cazul morţii tatălui său…
„Moartea lui Brandon este“, afirma Linda Lee Cadwell, mama actorului, „rezultatul celui mai nefericit şi incredibil lanţ de evenimente ce s-ar putea imagina. Îmi pare bine că Bruce n-a fost aici ca să vadă asta“. Se pare, însă, că Bruce avusese un vis premonitoriu în care văzuse atât data propriei sale morţi, cât şi ameninţările demonilor asupra fiului său.

Deşi, iniţial, echipa de filmare a peliculei „The Crow“ a găsit de cuviinţă să abandoneze proiectul, mama lui Brandon, sora sa, Shannon şi logodnica sa au insistat ca filmările să fie reluate, „Corbul“ urmând a fi un tribut adus lui Brandon Lee. Deliberat, secvenţa cuprinzând împuşcarea actorului, a fost distrusă.
Apelându-se la sofisticate tehnici computerizate, se reuşeşte compoziţia unor scene care nu au fost niciodată filmate. Spre exemplu, pentru intrarea lui Eric în mansarda abandonată, s-a folosit o scenă filmată anterior, pe o alee. Cu ajutorul computerului, ploaia a fost „ştearsă“, iar imaginea actorului a fost suprapusă peste un cadru de uşă. Realizatorii au reuşit crearea unei replici perfecte a lui Brandon în scenele de legătură sau în cele rescrise de scenarişti pentru a imprima peliculei o perspectivă mai optimistă. În câteva secvenţe s-a apelat la o dublură, în persoana lui Chad Stahelski. Pasărea din film a fost „interpretată“ de doi corbi reali, care au fost dresaţi să stea pe umărul actorului. Au fost folosite, însă, şi două înaripate mecanice, construite de Lance Anderson.
Filmul este gata în 1994, costurile sale de producţie ridicându-se la 23 milioane de dolari. Distribuitorul iniţial, „Paramount“, renunţă la film, motivând că moartea lui Brandon Lee, combinată cu subiectul sumbru, i-ar fi întristat pe spectatori. Noul distribuitor, casa „Miramax“, după o consultare cu familia actorului, lansează filmul în iunie 1994, fără a exploata dispariţia lui Brandon.

Filmul s-a bucurat de un succes neaşteptat de mare, devenind un cult. Eric era acum eroul tinerilor anilor ’90. La acest succes au contribuit actorii de primă mână (alpturi de Brandon Lee au evoluat Ernie Hudson – poliţistul care îl ajută pe Eric în misiunea sa, Michael Wincott – magistral în rolul personajului negativ Top Dollar, căpetenia bandei, Jon Polito, David Patrick Kelly ş.a.), coloana sonoră de excepţie (pe lângă piesele rock, muzica sublimă a lui Graeme Revell) şi, desigur, inspirata viziune regizorală a lui Alex Proyas, efectele speciale din „The Crow“ punând bazele filmului anului 2000. Revista „Chicago Tribune“ a considerat filmul drept spectaculos: „Cel mai bun film al genului de la originalul «Batman»!“. Despre actorul principal, publicaţia „Rolling Stone“ declara: „Brandon Lee este senzaţional!“
Tot acest succes a determinat continuarea filmului. În 1996, a apărut „The Crow – City of Angels“, sub bagheta regizorală a lui Tim Pope, care l-a avut ca protagonist pe Vincent Perez. Pelicula nu reuşeşte să egaleze calitatea filmului lui Proyas şi trece aproape neobservată. Este, însă, de remarcat şi aici atmosfera suprarealistă. Au urmat „The Crow – Salvation“ al lui Bahrat Nalluri (2000) şi „The Crow – Wicked Prayer“, în regia lui Lance Mungia (2005).
„The Crow – Stairway to Heaven“ reconfirmă faptul că majoritatea serialelor bazate pe un film de mare succes, chiar dacă îşi găsesc destui spectatori, nu se pot compara cu sursa lor de inspiraţie.

Despre Brandon Lee se poate spune că a avut dintotdeauna o relaţie specială cu lumea misterelor. El vorbea adesea despre demonii pe care îi simţea în preajma sa şi a familiei sale. Despre tatăl său spunea că acesta, scoţând filmul cu arte marţiale în prim plan şi impunându-l ca gen cinematografic de sine stătător, a atras nemulţumirea unor forţe oculte responsabile de moartea sa.
Brandon avea gustul primejdiei, fiind obişnuit, de pildă, să gonească pe motocicletă pe străzile în pantă din Los Angeles. Îşi făcea singur cascadoriile în filme.
Cât despre idolii săi, actorul James Dean şi scriitorul japonez Yukio Mishima, amândoi au avut un destin deosebit de tragic. Despre ei Brandon spunea transfigurat: „Amândoi au avut curajul să meargă până la capăt şi chiar dincolo de limitele omenescului“.
S-a spus despre Brandon Lee că şi-a presimţit moartea. Cităm din ultimul său interviu: „Pentru că nu ştim când vom muri, considerăm viaţa ca un fel de fântână inepuizabilă. Şi, totuşi, lucrurile se întâmplă de un număr foarte mic de ori“.
Alături de James Dean, Jim Morrison, River Phoenix şi alte staruri, Brandon Lee reânvie mitul rebelului care moare tânăr. Sfârşitul vieţii sale a devenit, prin intermediul fascinantei lumi a filmului, începutul mitului.
Brandon a fost înmormântat la Seattle, alături de tatăl său. Oricine vede „Corbul“ rămâne cu profunda tristeţe că s-a pierdut un mare talent căruia nu i-a fost dat să se manifeste pe deplin. Se poate spune, însă, că Brandon Lee şi-a sfidat moartea, el rămânând, prin acest film-testament, viu în memoria oamenilor. În fond, este un film despre triumful luminii asupra întunericului.

Consider ca cele scrise mai sus sunt un argument daca nu suficient , destul de motivant pentru a vedea filmul.
Daca toate povestile de dragoste ar fi la fel de pure si intense precum cea exemplificata in film, probabil am fi un popor mai bun.
Brandon Lee a lasat in urma sa un exemplu puternic a ceea ce inseamna un artist complet, dar si un gol terbil marcat de disparitia sa prematura, la fel de regretata si deplansa ca a celui ce a fost Heath Ledger ( The Joker in filmul The Dark Knight ) .
Nu imi ramane altceva de spus decat ca mi-as fi dorit sa am ocazia de ai fi intalnit pe acesti oameni, sa le multumesc personal pentru felul in care au reusit sa ma faca sa trec de la ras la plans, de la plans la ras.
Va iubesc Heath si Brandon, veti ramane vesnic in inima mea si a multor altora!

Va las mai jos cateva poze cu acesti minunati actori.

Dumnezeu sa ii odihneasca in pace

Image and video hosting by TinyPic
Image and video hosting by TinyPic
Image and video hosting by TinyPic