Dragii mei, sa facem urmatorul exercitiu de imaginatie : un om oarecare este angajat la un alt om oarecare si la un moment dat, acesta este mult prea obosit sa poata munci in continuare, clipa in care angajatorul in loc sa ii acorde un timp de odihna, ar scoate cutitul si l-ar injunghia in gat, pana cand omul se prabuseste lipsit de suflare. Cum ar fi? Cum v-ar placea sa fiti in aceasta postura?

Este cazul unui seaman de-al nostru care i-a aplicat acest tratament calului sau, istovit dupa multe ore de munca. Veti spune ca un animal nu se compara cu un om. De ce nu, dragii mei?

Calul a fost si este considerat de catre multi un animal nobil, un animal pe care omul a contat mereu, atat pentru transportul sau, cat si pentru carat , atunci cand alte mijloace nu erau inca inventate.

De ce unii oameni stiu sa aiba grija de animalele lor, sa le ofere conditii bune, sa ii iubeasaca ca si cum ar fi vorba de un alt membru al familiei?  De ce marii domitori si conducatori puneau multe lupte reusite in seama acestui animal, care reusea prin inteligenta si puterea sa, sa isi poarte stapanul prin cele mai dificile conditii , avand mereu grija ca acesta sa fie in siguranta? De ce echitatia este considerat un sport de inalta societate? Pentru ca este vorba de un simplu animal?

Ei bine, nu, Toate astea se intamplau pentru ca unii oamenii erau oameni pe cand altii sunt doar niste bestii. Cum poti pretinde ca un animal sa lucreze in favoarea ta, cand tu nu faci altceva decat sa iti bati joc de el?

Cand cineva chinuie un animal, are si scuza pusa la indemana : „este doar un animal”. Nu , nu este doar un animal, este un suflet, ca si tine, ca si mine.  Un suflet care va tine minte raul priciunuit, un suflet care stie si poate iubi, un suflet care simte, gandeste. Asa cum vrei sa fii tratat, asa sa tratezi . Oare este prea mult?

Prea multi oameni nu isi merita animalele pe care le au, prea multi oameni sunt incapatanati sa poarte ei „ochelarii de cal” , neputand sa vada dincolo de nevoile proprii, de egoism, de ipocrizie.

Nu ma mira aceste comportamente, ma indigna.

Imi este rusine de multe ori sa port denumirea asta de om, cand vad cate rele poate face mana un om.

De-a lungul timpului am pierdut multe animale la care tineam, si dupa care am suferit la fel ca dupa un om apropiat mie. De-a lungul timpului am invatat ca lumea celor ce nu cuvanta este mai frumoasa din multe puncte de vedere, dar ma bucur ca nu m-am nascut animal, caci iata prin ce as fi putut trece.

Inchei cu o expresie biecunoscuta voua ( sper ) , in legatura cu aceste vietuitoare, caii, o expresie care arata nu numai dorinta avida de a supravietui a personajului, dar si dependenta acestuia fata de acest animal, pe care il considera singura metoda de salvare in acel moment de rascruce:

” Dau un regat pentru un cal” – Richard al 3-a  (  Shakespeare )

 

Image and video hosting by TinyPic